Acesta este mesajul pe care multi parinti il transmit propriilor copii, in pragul clasei a VIII a. Acei copii care, zi de zi, ani la rand, au practicat sportul preferat, iar acum, ajunsi in ultimul an al ciclului gimnazial, sunt nevoiti sa renunte. Pentru ca intr-a VIII-a este important doar sa invete. Restul nu mai conteaza. Paradoxal acum parintele ajunge sa uite totul, va uita primele zile in care si-a insotit copilul la antrenament, emotiile traite, cu fiecare competitie, starile pe care le-a experimentat, alaturi de propriul copil, suportul financiar si timpul alocat, motivatia initiala ce l-a determinat sa-l introduca in lumea sportului. Emotii, trairi intense, deprinderi si aptitudini pe care propriul copil le-a dobandit, de-a lungul anilor, toate se sterg. Astfel,cu fiecare generatie se mai spulbera cate un vis.
Ceea ce este important de stiut pentru acesti parinti este faptul ca cele doua activitati, respectiv studiul academic si sportul practicat sunt activitati complementare, nicidecum aflate in competitie. Este bine cunoscut faptul ca practicarea sportului coreleaza pozitiv cu :
- imbunatatirea proceselor cognitive de invatare si memorare
- consuma eficient energia debordanta, educand capacitatea de concentrare a atentiei
- cultiva increderea in sine, vointa
- reprezinta cea mai eficienta metoda de combatere a stresului, tulburarilor de somn, a depresiei sau anxietatii
In anul 2008 psihologul Charles H. Hillman, de la Universitatea Illinois, Statele Unite si colegii sai au analizat rezultatele cercetărilor asupra exercitiilor fizice si cognitiei. Analiza lor a inclus aproximativ douasprezece studii realizate cu copii si adolescenti, cele mai multe dintre acestea indicand faptul ca un nivel ridicat al capacitatii aerobice este asociat cu performante superioare la testele scolare standardizate. Cu alte cuvinte, cu cat un tanar are o conditie fizica mai buna, cu atat are sanse rnai mari sa ia note bune – o legatura care este valabila incepand cu scoala primara pana la colegiu.
De asemenea s-a demonstrat, prin cercetari de imagistica cerebrala, faptul ca activitatea fizica stimuleaza cresterea de noi celule nervoase la nivelul hipocampului, o regiune cerebrala asociata cu memoria pe termen lung, cu imaginatia si cu starile emotionale, iar pomparea unei cantitati mai mari de oxigen, in creier, stimuleaza cresterea capilara si plasticitatea lobului frontal implicat in luarea deciziilor, planificare, rezolvarea problemelor, astfel incat retragerea copiilor din viata sportiva reprezinta o decizie imatura, lipsita de fond.
O astfel de decizie poate avea repercusiuni, uneori ireversibile. Renuntarea la viata activa ii va transforma pe acesti tineri in persoane sedentare, lenese, comode. Vor incepe sa acumuleze kilograme in plus, ajung sa oboseasca mult mai repede, somnul nu va mai fi odihnitor (somnul calitativ stimuleaza performanta cognitiva si sporeste invatarea, in timp ce privarea de somn sau un somn agitat limiteaza capacitatea de a fi vigilenti, afecteaza flexibilitatea gandirii si capacitatea de a lua decizii ), capacitatea de concentrare scade, apar modificari la nivelul stimei de sine, devin iritabili, irascibili. Timpul petrecut in spatial virtual se va creste, in defavoarea timpului acordat interactiunii cu alte persoane de varsta lor. Lipsa coechipierilor ii vor determina sa se integreze in alte grupuri sociale, uneori cu influente negative iar regretele vor domina viata afectiva a adolescentului. Astfel, nu putem vorbi nicidecum de un ,,timp recuperat” pentru invatat, prin renuntarea la orele de sport ci de utilizarea in mod neadecvat a timpului.
Procesul de invatare este unul continuu. In clasa a VIII-a tot ceea ce trebuie sa faceti, in calitate de parinti este sa le acordati incredere si acceptare neconditionata copiilor, sa le oferiti sfaturi care sa ii ajute sa valorifice optim timpul acordat studiului.
In cazul copiilor cu carente educationale, cu lacune la nivelul achizitiilor, retragerea din viata sportiva nu reprezinta o solutie. In acest ultim caz se recomanda o analiza mult mai profunda a cauzelor, cu focus pe climatul familial. Altfel, actionand intr-un mod superficial, poate cel mai comod si anume de a ,,da vina pe sport” se poate ajunge la a elimina unul dintre putinele experiente benefice pentru copil.
De-a lungul timpului acesti copii au muncit constant, si-au interiorizat regulile jocului, si-au dezvoltat aptitudini, au invatat cum sa se bucure, dar sa si piarda, au fost alaturi de persoane care impartaseau aceleasi valori ca si ei, au invatat sa-si cultive si sa-si dezvolte educatia sportiva, au muncit sa se autodepaseasca, cu fiecare antrenament, cu fiecare competitie. Toate exeperientele prin care a trecut copilul reprezinta un proces indelungat, care a necesitat implicare, daruire, determinare, mobilizare, motivare, consecventa, pe care nu il poti finaliza, subit, doar pentru a acorda timp studiului academic.
Un an pierdut pentru sportiv reprezinta enorm. Modificarile aduse stilului de viata, de care aminteam, vor face aproape imposibila reintoarcerea, motivatia se va diminua semnificativ, cand va ajunge sa experimenteze alte placeri obtinute, cu un minim de efort, intrarea in ritm va fi mult mai dificila, sub toate aspectele, presupunand un consum mare de energie, resurse, iar acest lucru ii va determina pe copii sa renunte la practicarea unui sport de performanta. Un pattern de comportament bazat pe renuntare, odata dezvoltat, va ajunge sa fie perpetuat in multiple alte situatii de viata. Astfel, actionand cu echilibru si maturitate, visele pot fi propulsate, nu ruinate.