FEPSAC folosește termenul de „psiholog sportiv” într-un sens larg, referindu-se la toate persoanele calificate care lucrează în domeniu, independent de educația lor academică.

Psihologii sportivi au trei sarcini interdependente:

Cercetare:
 Cercetarea este necesară pentru a înțelege regulile psihologice implicate în activitățile din domeniul sportului. În domeniul sportiv sunt efectuate următoarele tipuri de cercetări: teoretică sau empirică, de nivel de bază și aplicată, studii de laborator și de teren. Toate contribuie la dezvoltarea unei baze specifice de cunoștințe.

Educație:
 Psihologia sportivă este un domeniu important în educația fiecărei persoane implicate în sport. Trei grupuri diferite de persoane ar putea beneficia de cunoștințele și competențele acumulate de psihologia sportului: a) la nivel academic, studenții care studiază domeniul psihologiei, științele sportive și educația fizică; b) la nivel profesional, psihologii care abordează domeniul sportului, antrenori, formatorii, oficiali și administratori din cadrul cluburilor sportive, și în cele din urmă, c) persoanele implicate în activitatea sportivă, de exemplu, sportivii de nivel de top, persoanele responsabile de programele privind promovarea sănătății, participanții la sporturi extreme, sau pacienți aflați în programe de reabilitare / convalescență.

Aplicativitate:
 Cunoștințele și competențele în psihologia sportului pot fi aplicate în două direcții principale, și anume: (1) diagnosticare și evaluare (de exemplu, detectarea talentelor, testarea cognitivă sau a abilităților senzorio-motorii, sau evaluarea nevoilor participanților) , și (2) intervenție (de exemplu, asistență în cadrul unor programe de cooperare cu alte persoane cu responsabilități în domeniu, consiliere sau consultanță în probleme situaționale speciale).

Sursa: http://www.fepsac.com/activities/position_statements/
Tradus si elaborat de psih. Marius Varvaroi

Categorie: